Nu. Apa din fosă pentru irigat nu e o opțiune: conține germeni care produc boli, iar Legea apelor interzice evacuarea apelor uzate, epurate sau neepurate, pe terenuri. Excepția din lege privește doar apa uzată urbană epurată suplimentar, cu permis, după Regulamentul (UE) 2020/741, pe care o fosă din curte nu o produce. Pentru grădină rămâne apa de ploaie colectată separat, folosită cu câteva precauții.
Ce conține apa din fosă
Apa din fosă e apa uzată a casei: tot ce a ajuns în ea de la toaletă, duș, chiuvetă și mașina de spălat. Agenția pentru Protecția Mediului din SUA (EPA) scrie, în pagina despre rostul întreținerii sistemelor septice, că apa uzată din gospodărie conține bacterii și virusuri care produc boli, plus cantități mari de azot și fosfor. Tot acolo arată că apa uzată tratată insuficient poate contamina apa subterană și poate răspândi boli la oameni și la animale.
Organizația Mondială a Sănătății leagă, în fișa despre salubritate actualizată în martie 2024, salubritatea precară de transmiterea bolilor diareice, cum sunt holera și dizenteria, precum și de febra tifoidă, de viermii intestinali și de poliomielită. Aceeași fișă notează că folosirea apelor uzate și a nămolului e deja răspândită în lume, dar adesea fără tratare adecvată și fără control, și cere o folosire sigură, care să oprească transmiterea bolilor legate de excremente.
O fosă septică obișnuită nu face această tratare. Ea separă conținutul în straturi: deasupra plutește o crustă, la fund se depune nămolul, iar între ele rămâne un lichid care pare mai limpede. Aspectul înșală. Lichidul acela e tot apă uzată, cu germenii ei, doar fără o parte din bucățile solide.
Pe unde ajung germenii la tine
Riscul nu ține doar de legumele mâncate crude. Apa din fosă turnată în grădină ajunge pe mâinile celui care udă, pe uneltele de grădină, pe încălțăminte și, de acolo, în casă. Copiii se joacă în iarbă, câinii și pisicile calcă prin pământul umed și apoi intră în casă.
Ce nu e absorbit de plante se infiltrează în sol, iar dacă în curte sau în vecinătate există o fântână, drumul spre apa ei e mai scurt decât pare. La toate acestea se adaugă mirosul și muștele care se adună acolo unde pământul a fost udat cu apă uzată.
Ce spune legea despre apa uzată turnată pe teren
Trei texte se leagă între ele și duc la același răspuns.
- Legea apelor nr. 107/1996, art. 16 alin. (1) lit. d^1), interzice evacuarea apelor uzate epurate și/sau neepurate în apele subterane sau pe terenuri. Singura excepție privește apele uzate epurate corespunzător și folosite cu respectarea Regulamentului (UE) 2020/741 privind reutilizarea apei.
- Legea nr. 241/2006, art. 31 alin. (14^2), interzice evacuarea apelor uzate neepurate din sistemele individuale în apele de suprafață, în apele subterane sau pe terenuri.
- Criteriile aprobate prin HG nr. 714/2022 cer, la art. 15 alin. (1), ca nămolul din toate sistemele individuale să fie eliminat printr-o firmă acreditată de vidanjare, iar la art. 15 alin. (3), ca firma să-l transporte la o instalație de tratare conformă.
Udatul grădinii cu apă din fosă înseamnă exact evacuarea pe teren pe care primele două texte o interzic. Faptul că apa e folosită „la ceva” nu schimbă încadrarea: legea privește unde ajunge apa uzată, nu intenția celui care o toarnă. Traseul legal al conținutului fosei e cel prin vidanjă, descris în articolul despre unde ajunge ce scoate vidanja din fosă.
Ce înseamnă apă epurată „corespunzător” în excepția din lege
Excepția din Legea apelor trimite la Regulamentul (UE) 2020/741 privind cerințele minime pentru reutilizarea apei, aplicabil de la 26 iunie 2023. Din el contează aici patru prevederi:
- Se aplică atunci când apele uzate urbane epurate sunt reutilizate pentru irigații în agricultură (art. 2).
- „Apele recuperate” sunt ape uzate urbane epurate conform Directivei 91/271/CEE, care trec apoi printr-o epurare suplimentară într-o instalație de recuperare (art. 3 pct. 4).
- Instalația de recuperare e o stație de epurare a apelor uzate urbane sau o altă instalație care tratează suplimentar aceste ape (art. 3 pct. 5).
- Producerea apelor recuperate pentru irigații și alimentarea cu ele se fac pe baza unui permis emis de autoritatea competentă, care stabilește clasa de calitate, locul de folosire și condițiile de monitorizare (art. 6).
O fosă septică, un bazin vidanjabil sau o haznă nu se încadrează în niciunul dintre acești pași. Bazinul și haznaua doar colectează, iar fosa septică doar decantează; niciunul nu face epurarea cerută de Directiva 91/271/CEE și cu atât mai puțin epurarea suplimentară, iar permisul lipsește oricum. Excepția e gândită pentru proiecte de reutilizare organizate în jurul stațiilor de epurare, nu pentru curtea unei case.
Și stația de epurare individuală?
O stație de epurare montată la casă tratează apa mai mult decât o fosă, iar producătorii prezintă uneori apa de la ieșire ca fiind „curată”. Pentru lege, apa de la ieșire rămâne apă uzată, chiar dacă e epurată, iar Legea apelor interzice evacuarea ei pe terenuri, cu excepția apei reutilizate conform Regulamentului (UE) 2020/741. O stație de casă nu e o instalație de recuperare în sensul regulamentului și nu are permisul cerut la art. 6, așa că apa ei nu devine apă recuperată și nu primește, prin asta, o aprobare pentru irigarea legumelor.
Dacă ai o stație și vrei să știi ce poți face cu apa de la ieșire, întreabă autoritatea de gospodărire a apelor, nu doar vânzătorul. Diferențele de funcționare dintre fosă, bazin și stație sunt explicate în comparația despre fosa septică, bazinul vidanjabil și stația de epurare.
Variante care par o excepție, dar nu sunt
Fiecare dintre variantele de mai jos pare o cale de mijloc. Răspunsul rămâne același, dar motivul diferă puțin de la una la alta.
„Iau doar apa limpede din ultimul compartiment”
La o fosă cu mai multe compartimente, ultimul primește lichidul după ce a trecut prin celelalte și pare mai limpede. Decantarea scoate din lichid mai ales partea solidă. Germenii nu pleacă odată cu ea. Apa din ultimul compartiment e tot apă uzată neepurată, cu aceeași încadrare legală ca restul conținutului.
„O pun doar la pomi, nu la legume”
Mutarea apei de la straturi la pomi nu schimbă nimic din punct de vedere legal: apa uzată ajunge tot pe teren. Nici din punct de vedere sanitar: fructele căzute, iarba de sub pomi, mâinile și uneltele intră în contact cu pământul udat. Iar ce nu iau rădăcinile se infiltrează mai departe în sol.
„Scot apa de la mașina de spălat direct în grădină”
Apa de la duș, chiuvetă sau mașina de spălat pare mai curată decât cea de la toaletă, dar e tot apă uzată din gospodărie. Legea apelor vorbește despre ape uzate în general, fără să le despartă după obiectul sanitar din care vin. Pe lângă resturile de detergent, apa aceasta duce în grădină și ce a fost spălat din haine. Ocolirea fosei cu o țeavă scoasă direct în curte e tot evacuare pe teren.
„Folosesc nămolul ca îngrășământ”
Nămolul din fosă concentrează exact ce s-a depus în ea, inclusiv germenii. Pentru sistemele individuale, Criteriile din HG nr. 714/2022 cer eliminarea lui printr-o firmă acreditată de vidanjare (art. 15 alin. (1)), care îl duce la o instalație de tratare. Nămolul nu se împrăștie pe straturi și nu se îngroapă în grădină.
„Golesc fosa cu pompa când se umple, ca să nu chem vidanja”
E aceeași evacuare pe teren, doar într-o cantitate mai mare și dintr-odată. Pe deasupra, pompa scoate lichidul și lasă nămolul în fosă, iar acesta tot trebuie scos. Ce se întâmplă concret în curte și de ce nu rezolvă problema e explicat în articolul despre golirea fosei cu pompa proprie.
Cu ce apă uzi grădina, comparativ
| Sursa de apă | La grădină? | De ce |
|---|---|---|
| Lichidul din fosa septică sau din haznă | Nu | Apă uzată neepurată; interzisă pe teren de Legea 107/1996 și de Legea 241/2006 |
| Nămolul din fosă | Nu | Se elimină printr-o firmă acreditată de vidanjare (HG 714/2022, Criterii, art. 15) |
| Apa de la duș, chiuvetă, mașina de spălat | Nu | E tot apă uzată menajeră, cu aceeași interdicție de evacuare pe teren |
| Apa de la ieșirea unei stații de epurare individuale | Nu | E tot apă uzată, chiar dacă epurată; nu e apă recuperată în sensul Regulamentului (UE) 2020/741 |
| Apa de ploaie colectată de pe acoperiș | Da, cu precauții | Nu e apă uzată, dar poate aduna murdărie și germeni de pe acoperiș |
| Apa de la rețea | Da | E apă potabilă, cu calitate controlată |
Apa de ploaie: varianta pentru grădină
Apa de ploaie colectată de pe acoperiș e varianta potrivită pentru grădină, cu condiția să o ții separat de fosă de la început până la sfârșit. Burlanul duce apa într-un butoi sau într-un rezervor, nu în fosă și nu lângă ea. Apa de ploaie ajunsă în fosă o umple degeaba și grăbește vidanjarea, iar EPA recomandă, în ghidul de întreținere a sistemelor septice, ca apa de pe acoperiș să fie ținută departe de zona de infiltrare, pentru că apa în exces încetinește sau oprește tratarea apei uzate.
Apa de ploaie nu e însă sterilă. Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA (CDC) atrage atenția, în pagina despre colectarea apei de ploaie și sănătatea, că apa poate prelua de pe acoperiș murdărie și germeni, de exemplu din excrementele păsărilor, mai ales la prima ploaie după câteva zile secetoase, și chimicale din materialele acoperișului, ale jgheaburilor și ale rezervorului. Din recomandările CDC se pot reține câteva pentru o grădină:
- folosește apa de ploaie la plantele pe care nu le mănânci; pentru legume, CDC recomandă, unde se poate, apa de la rețea;
- un dispozitiv care deviază prima apă dintr-o ploaie, cea care spală acoperișul, îmbunătățește calitatea apei colectate;
- pune o plasă acolo unde apa intră în butoi, ca să nu se înmulțească țânțarii, sau golește butoiul cel puțin o dată la 10 zile;
- ține sistemul curat și repară piesele stricate;
- nu bea apa de ploaie fără o tratare care să elimine germenii și chimicalele.
Unde pui butoiul contează și pentru fosă. Nu-l așeza pe capacul fosei sau pe placa ei: un butoi plin e greu, iar capacul trebuie să rămână liber pentru vidanjare. Ce poți pune și ce poți planta în zona fosei e detaliat în articolul despre ce poți pune deasupra fosei.
Dacă apa din fosă a ajuns deja în grădină
Se poate întâmpla după o revărsare sau după ce cineva a golit fosa cu pompa. Oprește întâi sursa: nu mai pompa și folosește cât mai puțină apă în casă până la vidanjare. Ține copiii și animalele departe de zona udată și nu culege legume din ea până nu e curățată. Pașii de curățare și dezinfectare, plus ce faci cu apa din fântână, sunt în articolul despre ce faci când fosa s-a revărsat în curte.
Dacă fosa e plină și de aici a pornit totul, soluția e golirea fosei cu vidanja, care duce conținutul la o stație de epurare. Iar dacă apa vine din curtea unui vecin care își golește fosa în grădină sau în șanț, pașii, de la discuție la sesizare, sunt în articolul despre vecinul cu fosa care miroase sau curge.
Surse
- Legea apelor nr. 107/1996, art. 16 alin. (1) lit. d^1), pe legislatie.just.ro.
- Legea nr. 241/2006, art. 31 alin. (14^2), pe legislatie.just.ro.
- Criteriile aprobate prin HG nr. 714/2022, art. 15, pe legislatie.just.ro.
- Regulamentul (UE) 2020/741, art. 2, 3, 6 și 16, pe EUR-Lex.
- EPA, Why Maintain Your Septic System și How to Care for Your Septic System.
- OMS, Sanitation, fișă din 22 martie 2024.
- CDC, Collecting Rainwater and Your Health: An Overview, 23 iulie 2024.
Dacă fosa se umple și te gândeai să o golești în grădină, alege drumul legal: sună la 0729 766 530 și programează o vidanjare. Poți să ne scrii și din pagina de contact.
Articole înrudite
Haznaua din curte: cum o folosești fără miros și cum se golește
Haznaua din curte nu trebuie să miroasă. Ce schimbă un capac și o aerisire bună, ce nu arunci în ea și cum se golește corect, cu vidanja.
Ce nu arunci în fosa septică: lista pe încăperi
Lista pe încăperi cu ce nu ajunge în fosa septică, de ce face rău fiecare lucru și ce faci cu el în schimb, inclusiv capcanele care par sigure.
Bacteriile pentru fosa septică: când ajută și când tot trebuie vidanjată
Fosa are deja bacteriile de care are nevoie. Ce pot și ce nu pot produsele biologice, când au sens și de ce nu scot nămolul în locul vidanjei.







